Wired a publicat ieri un articol foarte interesant: „Can Anything Take Down the Facebook Juggernaut?” Steven Johnson analizează creșterea unei noi platforme care amenință să devină următorul fenomen.

Cei de vârsta mea – sau mai experimentați – își aduc aminte de platforme care au răsărit meteoric cât și de nașterea unora care ne domină și azi.

Cândva:

• MS-DOS era SISTEMUL DE OPERARE, dar nu a rezistat prea mult și a cedat în fața interfeței grafice (chiar dacă de la aceeași firmă).
• Turbo C era MEDIUL DE PROGRAMARE și Borland era profetul său . Din păcate pentru ei au făcut totul pentru a-și îndepărta adepții și în cele din urmă au reușit
• AOL era RETEAUA, să fii online însemna să ai cont AOL
• Altavista era THE SEARCH ENGINE, dar lăcomia le-a pus capăt
• Windows este acum SISTEMUL DE OPERARE și în ciuda predicțiilor fatale făcute pe oracole în fiecare zi o ducă încă binișor
• Google este acum motorul de căutare și pare să o ducă destul de bine

Următoarea platformă este Facebook:

Facebook dwarfs them all and continues to expand, swept along by the winner-take-all dynamic of network growth: As more people join a network, the network gets more useful, drawing even more people on board. The last two times we’ve seen runaway network effects on that scale were with the Windows platform in the 1990s and Google’s advertising business in the 2000s

Merită să citiți articolul original, inclusiv pentru ilustrațiile excepționale ale lui Mister Mourao. Ele vor fi familiare fanilor filmului  Laputa: Castle in the Sky (Tenkū no Shiro Rapyuta).

74% dintre angajați folosesc două sau mai multe dispozitive iar 52% folosesc trei sau mai multe. Auch!!

Și bineînțeles se întreabă cum să-și sincronizeze datele pe toate dispozitivele – în special pe cel personal. Acesta este încă un argument pentru o politică BYOD!.

Dacă avem o astfel de politică putem controla și securiza mediile în care ajung datele companiei. Dacă nu,  în majoritatea cazurilor datele tot ajung pe dispozitivele personale, dar nu avem nici un fel de control asupra securității lor.

Enjoy!

În majoritatea firmelor, arhitectura sistemelor este în continuare monolitică, oferind utilizatorilor tot atâta libertate cât oferă Biblia unui mormon.

Pentru o perioadă, Fordul Model T a fost lider de piață în ciuda lipsei de variante. La fel, departamentul IT a fost pentru o perioadă furnizor unic de servicii și sisteme în firmă.

După un timp Ford Motor Company a învățat să producă mașini în mai multe culori. Cele mai multe departamente IT nu au învățat încă să ofere utilizatorilor opțiuni.

Fordul este încă marcă de succes (….oarecum …. ).  În firme, utilizatorii au început să își aducă opțiunile de acasă. Aici un Salesforce.com, dincolo un iPhone, și tot așa.

Un director de IT mi-a spus recent că utilizatorii lui în cer să livreze „simpler/faster/nicer”.

Vor aplicații simple care rezolvă o anumită problemă bine și nu mamuți care se clatină sub propria lor greutate și pentru care e nevoie de o lună de instruire pentru folosire minimală. Modelul magazinelor de aplicații creează presiune și pe dezvoltatorii din firme.

Vor aplicații care sunt livrate rapid. Nu mai vor să aștepte după proiecte care durează cu anii. Epoca „Sagrada Familia” – proiectele care se lasă moștenire din generație în generație a apus. Piața, concurența și consumatorii nu mai au răbdare.

Vor aplicații care să fie plăcute. Mulți utilizatori petrec ore și ore în mediul informatic. După cum nu vor să muncească într-o pivniță întunecoasă, nu vor să muncească nici într-un mediu informatic urât și neprietenos.

Nimeni nu mai cumpără Fordul Model T … foarte curând nimeni nu va mai folosi  aplicații complicate/livrate greu/urâte … toți vor aplicații simple/livrate rapid/frumoase

Miercuri pe prima pagină din Wall Street Journal trona un articol despre hackerii chinezi și despre directorii Nortel, inclusiv directorul general. De vreo 10 ani chinezii au stat cu urechea în rețeaua  Nortel servindu-se cu documentele la care aveau acces directorii.

De obicei când vorbim de „utilizatori privilegiați” în contextul securității informatice ne referim la administratorii de sistem care au drepturi de acces semnificativ mai mari decât alți utilizatori.

Incidentul de la Nortel ridică problema unui alt tip de utilizatori privilegiați: directorii companiilor, în special cei de top. Chiar dacă nu are parola de „root” un director general are acces la orice document din firmă: de la planul strategic și rapoartele de cercetare până la ștatul de salarii.

În majoritatea firmelor directorii nu sunt tratați cu aceleași reguli și proceduri ca și administratorii de sistem Ba chiar dimpotrivă!

O idee ar fi să trimiteți fiecărui director din firma voastră o copie după prima pagină din WSJ! S-ar putea să fie mult mai eficient decât 1000 de prezentări pe tema securității informatice.

Un studiu Google a arătat că în segmentul 18-29 de ani penetrarea telefoanelor inteligente se apropie în medie de 50% în Europa. Deci în companiile noastre cel puțin unul din doi angajați are un telefon inteligent.

Telefoanele inteligente sunt doar cel mai evident aspect al dispozitivelor mobile care sunt aduse de angajați în companii.

În general. mulți dintre directorii de IT din regiune se plâng de angajații care vin cu propriile dispozitive mobile (laptopuri, tablete și telefoane mobile) și le conectează la rețeaua și la sistemele companiei.  Le conectează fără să întrebe pe nimeni, fără să verifice configurația lor, fără să verifice dacă nu sunt cumva infectate cu ultima versiune de troian.

Am încercat să evaluez atitudinea oficială a departamentelor IT din România asupra acestei probleme. Este adevărat că am folosit o metodă total neștiințifică: am pus o întrebare pe grupul CIO Council de pe LinkedIn. Dar rezultatul cred că este semnificativ: nu am primit NICI un răspuns. Chiar luând în considerare o anumită lipsă de interes pentru întrebare, totuși nici măcar un răspuns?

Se pare că nici o firmă nu are un program oficial BYOD (Bring Your Own Device). Asta înseamnă că departamentele de IT din aceste companii au decis să lupte „eroic” cu utilizatorii care vin „jucăriile” proprii.

Dacă ar fi să aleg doar un singur argument pentru care această atitudine este sortită eșecului ar fi că „mortul de la groapă nu se mai întoarce”. Dispozitivele mobile sunt aici și vor rămâne cu noi. În câțiva ani practic toți vom avea unul. Este în mod clar o atitudine contra curentului general.

Nu ar fi mai bine ca directorul de IT să fie promotorul acestui curent? În loc să fie „a pain in the @#$%” ar putea fi prietenul tuturor. Bineînțeles în cadrul unei politici oficiale…. care să țină seama de potențialele riscuri ….

Bun, și dacă avem o politică clară și înțeleasă de toată lumea se chemă că vom economisi o mulțime de energie cheltuită altfel în lupte inutile cu utilizatorii.

Deci, poftă bună!

 Actualizare 16 Feb 2012: Am primit un răspuns la întrebarea de pe LinkedIn. Există un program pilot:

Intra in el orice fel de telefon si/sau tableta, mai putin cele de la RIM. Nu le lasam nesecurizate, ci punem un client – GOOD for Enterprise www.good.com. Merge bine pana acum…Dar n-am terminat inca pilotul

E un pas înainte. Interesant faptul că RIM nu este suportat.

Vă întrebați ce am putea afla de pe Facebook? Imediat vă arăt!

În primul rând, cine e pe Facebook dintre români? Aproape jumătate dintre utilizatori sunt tineri între 22 și 28 de ani. Extinzând selecția la segmentul 17-35 obținem aproape 80% dintre utilizatori.

Distribuția Utilizatorilor Facebook în România după Vârstă

Și utilizatorii ăștia la ce dau ei „laic”?

1. Creative Monkeyz
2. Bancuri
3. Discovery Romania
4. Radio ZU
5. Kiss FM
6. Visit Romania !
7. National Geographic
8. Guma Turbo
9. Romania
10. Smiley

Mda, RObotzii să trăiască!

Revenind la afaceri, poate ne interesează care sunt cele mai iubite cluburi în funcție de grupa de vârstă? Dacă sunt distribuitor de Jack Daniels este o informație extrem de utilă.

Putem de asemenea să aflăm că Pepsi pare să fie mai popular cu cei între 13-16 ani, în rest Coca Cola fiind pe primul loc în preferințele consumatorilor.

Mi s-a părut uimitor prezența foarte slabă a multor mărci de consum. Aș fi vrut să o comparație și între mărci de iaurt sau ciocolată, dar pur și simplu nu sunt suficiente date.

Toate astea le-am aflat după ce m-am jucat doar câteva minute cu Wisdom.

Suntem deja în punctul în care nu mai putem ignora informațiile prezente în rețelele sociale. Data viitoare când colegii de la marketing vin la IT cu întrebări legate de Facebook fiți pregătiți cu un răspuns.

Sau și mai bine: mergeți voi la ei să le propuneți o astfel de inițiativă! Chiar dacă noi nu exploatăm acele informații, cu siguranță o va face concurența!

Într-un studiu desfășurat în februarie 2011 de McKinsey la care au participat peste 1500 de directori din 90 de țări, 59% dintre respondenți  au declarat că firmele lor nu investesc destul în IT. Ba chiar 36% au declarat că firmele lor ar trebui să investească mult mai mult!

Directorii cred că firmele lor ar trebui să investească mai mult

Din păcate se pare că nici unul dintre cei 59% nu este director financiar la vreuna din firmele vizitate de mine în ultimul an.

Astăzi am găsit în cele din urmă dovada. Pe HBR Blog Network, Bob Frisch scrie:

Frequent, informal coordination helps smooth the way to organizational effectiveness, and the personal bonds formed by working nearby can enhance a management team’s working relationships. Formal analysis proves that this positive correlation is real and quite large. Zak Kohane, for instance, took time out from his work in computational genomics to resolve a debate on the subject with his dean at Harvard Medical School. The resulting paper measuring the correlation of distance with the effectiveness of team collaboration is, ironically, one of his most widely discussed. It offers quantitative support for the claim that office proximity significantly affects the quality of collaboration. Essentially, Zak and his collaborators showed, the closer coauthors sat to one another, the more effective the papers were that they jointly produced (as measured by how frequently the studies were cited in later articles). This was so whether the comparison was made between offices within a single building, within buildings on a single campus, or across the three Harvard Medical School campuses in Boston. “If you want people to work together effectively,” Zak concluded in a recent New Yorker article, “these findings reinforce the need to create architectures that support frequent, physical, spontaneous interactions. Even in the era of big science, when researchers spend so much time on the Internet, it’s still important to create intimate spaces.”

Articolul complet aici: Does It Matter Where Your Top Team Sits?

Pentru cei înclinați spre știință comunicarea științifică  a lui Zak Kohane: Does Collocation Inform the Impact of Collaboration?

Acum pot declanșa războiul împotriva teleconferințelor zilnice… Am arma supremă … MWA HA HA!

“If you’re not paying for something, you’re not the customer; you’re the product being sold.” —blue_beetle, Metafilter discussion.

Google a început anul anunțând schimbarea politicilor de confidențialitate. Începând din 1 martie, Google va combina informațiile obținute din Gmail, Google Search, You Tube și alte servicii. Până acum informațiile adunate de Google stăteau cuminți, separate în fiecare serviciu. Cu această schimbare, Google le va putea folosi pentru a se completa reciproc și pentru a micșora petele albe din imaginea pe care o are despre fiecare utilizator.

De ce e importantă această schimbare? Cory Doctorow a spus-o mult mai bine decât aș putea eu să o spun:

Interogatorul din filtrul secundar era un bărbat mai în vârstă, slab de parcă scos la traforaj. Întrebările lui mergeau mult dincolo de ciuperci.

“Spuneţi-mi despre hobby-urile dumneavoastră. Sunteţi pasionat de modelism, rachete în special?”

“Ce?”

“Modele funcţionale de rachete.”

“Nu”, zise Greg, “Nu, deloc.” Începea să înţeleagă unde bate.

Bărbatul notă ceva, făcu niște click-uri. “Vă întreb pentru că văd o creştere semnificativă a anunţurilor pentru componente de rachetă care însoţesc căutările şi Google mail.”

Greg simţi un spasm în abdomen. “Vă uitaţi la căutările şi emailul meu?” Nu atinsese tastatura timp de o lună, dar ştia că ce a pus în căsuţa de căutare e probabil mai relevant decât ce îi spunea psihiatrului.

“Vă rog să vă calmaţi. Nu, nu mă uit la căutările dumneavoastră” zise bărbatul pe un ton ironic. “Asta ar fi neconstituţional. Vedem doar publicitatea care apare când vă citiţi mailul sau căutaţi ceva. Am o broşură care explică totul. V-o dau după ce terminăm aici.”

“Dar anunţurile nu înseamnă nimic” începu Greg să turuie. “Primesc anunţuri pentru sonerii cu Ann Coulter de câte ori primesc un mail de la prietenul meu din Coulter, Iowa!”

Bărbatul aprobă. “Înţeleg. De asta sunt aici, să vorbesc cu dumneavoastră. De ce credeţi că publicitatea la modele de rachetă apare aşa de frecvent?”

Greg se chinuii să-şi amintească. “OK, hai să facem aşa. Căutaţi ‘fanatici ai cafelei’.” Fusese foarte activ în acel grup, ajutându-i să facă un site pentru abonamentele la “cafeaua lunii”. Sortimentul pe care urma să-l lanseze se numea Combustibil Lichid. “Combustibil Lichid” şi “Lansare” care l-au determinat probabil pe Google să scuipe nişte reclame la modele de rachete.

Erau aproape de sfârşit când slăbănogul a găsit fotografiile de Halloween. Erau îngropate în a treia pagină a rezultatelor căutării după “Greg Lupinski”.

“Era o petrecere pe tema războiului din Golf”, spuse. “

“Şi eraţi costumat în…?”

“Un atentator sinucigaş”, răspunse spăşit. Pronunţarea cuvintelor îi provocă o grimasă.

“Veniţi cu mine, domnule Lupinski” zise bărbatul.

Până i-au dat drumul era trecut deja de 3 noaptea. Valizele erau abandonate lângă banda rulantă. Le-a ridicat şi a văzut că fuseseră deschise şi închise neglijent. Se vedeau hainele ieşind pe la colţuri.

Fragmentul face parte din nuvela Scroogled, traducerea în limba română aparține lui Ştefan Talpalaru. Nuvela originală şi traducerea sunt distribuite sub licenţa Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0.

Fragmentul citat prezintă doar începutul. Citiți toată nuvela pentru a vedea un scenariu perfect plauzibil și totodată înfricoșător.